Dacă tomografia arată că nu ai suficient os pentru un implant, osul se poate reface printr-o adiție osoasă (augmentare): medicul adaugă un material de augmentare, de obicei acoperit cu o membrană, iar în lunile următoare osul tău crește printre granulele lui. În funcție de cât os lipsește, implantul se pune în aceeași ședință sau după vindecare. În unele situații, adiția se poate evita cu un implant mai scurt sau mai îngust ori cu o altă lucrare protetică.
De ce se pierde osul după extracția unui dinte?
Osul care înconjoară rădăcinile dinților — osul alveolar — există pentru a susține dinții. După extracție, stratul subțire de os care fixa rădăcina se resoarbe, iar zona nu mai primește forțele de mestecare transmise prin dinte. Organismul remodelează locul: alveola se umple cu os nou, dar creasta, în ansamblu, se îngustează și coboară.
Studiile care au urmărit pacienții după extracție arată că, în primul an, creasta se poate îngusta cu până la aproximativ jumătate din lățime, iar cea mai mare parte a pierderii are loc în primele trei–șase luni. Peretele dinspre obraz, mai subțire, se resoarbe mai mult decât cel dinspre limbă sau palat. De aceea, după câțiva ani fără dinte, creasta poate deveni prea îngustă sau prea joasă pentru un implant.
Pe lângă extracție, osul se mai poate pierde din alte cauze:
- boala parodontală (popular, „parodontoza”), care distruge treptat osul din jurul dinților, uneori înainte ca aceștia să fie pierduți;
- infecțiile de la vârful rădăcinii și chisturile, care pot lăsa un gol în os;
- extracțiile dificile, de exemplu ale unor rădăcini fracturate sau ale unui molar de minte inclus, care pot afecta și osul din jurul dintelui vecin;
- traumatismele dentare sau faciale;
- purtarea îndelungată a unei proteze mobile, care apasă direct pe creastă și poate grăbi retragerea ei.
În zona molarilor de sus se adaugă o problemă specifică: sinusul maxilar se poate extinde în jos după pierderea dinților, iar înălțimea osului scade și mai mult. Pentru această situație există o intervenție dedicată, explicată în articolul despre sinus liftul intern și extern.
Cum afli dacă ai suficient os pentru implant?
Lipsa osului nu doare și, de obicei, nu o simți. Uneori o poți bănui: gingia din zona în care lipsește dintele pare „scobită”, dinții vecini s-au înclinat spre spațiul liber sau proteza mobilă nu mai stă bine pe creastă.
Răspunsul clar îl dă însă tomografia CBCT — o radiografie tridimensională care arată înălțimea și lățimea osului în fiecare punct și distanța până la structurile importante: nervul din mandibulă și sinusul maxilar. Pe baza ei, medicul poate simula poziția implantului și vede dacă acesta ar fi acoperit complet de os.
Un implant are nevoie de os de jur împrejur, inclusiv de un strat suficient pe partea dinspre obraz — ca reper, se urmărește de obicei în jur de 1,5–2 mm. Dacă acest strat lipsește, implantul poate rămâne parțial descoperit, iar în timp gingia se poate retrage, lăsând să se vadă metalul. Așa că, uneori, adiția este recomandată nu doar pentru stabilitate, ci și pentru ca rezultatul să arate bine și să rămână stabil în timp.
Ce tipuri de adiție osoasă există?
Termenul „adiție osoasă” acoperă mai multe intervenții, alese după locul și forma defectului.
| Tip de intervenție | Când se folosește | Ce presupune |
|---|---|---|
| Păstrarea crestei (prezervarea alveolei) | Imediat după extracție, când implantul nu se pune pe loc | Alveola se umple cu material de augmentare, uneori acoperit cu membrană |
| Regenerare osoasă ghidată în lățime | Creasta are înălțime suficientă, dar e prea îngustă | Material de augmentare și membrană pe partea laterală a crestei, adesea odată cu implantul |
| Regenerare osoasă ghidată în înălțime | Creasta a coborât | Tehnică mai pretențioasă, cu risc mai mare de complicații |
| Sinus lift | Zona molarilor de sus, cu os puțin sub sinus | Ridicarea membranei sinusului și umplerea spațiului de sub ea |
Regenerarea osoasă ghidată este principiul comun al celor mai multe adiții. Gingia se vindecă mult mai repede decât osul, așa că, lăsată liberă, ar ocupa spațiul înaintea lui. Membrana funcționează ca o barieră: ține gingia deoparte și lasă timp osului să crească în materialul de augmentare. Pentru defecte foarte mari există și tehnici mai complexe, cum sunt grefele de os în bloc; dacă ar fi nevoie de ele, medicul îți explică opțiunile.
Osul poate fi refăcut atât în lățime, cât și în înălțime, cu mai multe tehnici, fără ca una să fie clar superioară în toate situațiile. Adițiile în înălțime sunt însă mai pretențioase și au mai multe complicații. Pentru zona din spate a mandibulei, o analiză recentă a studiilor a arătat că implanturile scurte au avut rezultate cel puțin comparabile cu implanturile obișnuite puse în os refăcut, cu mai puține complicații biologice, deși datele pe termen lung sunt încă puține.
Din ce se face materialul de augmentare?
Materialul de augmentare servește drept schelă pe care se formează os nou. Există patru categorii principale:
| Material | Proveniență | De reținut |
|---|---|---|
| Os autogen | Os propriu, prelevat de obicei din altă zonă a gurii | Conține celule proprii, dar cere o a doua zonă operată, iar cantitatea e limitată |
| Alogrefă | Os uman de la bănci de țesuturi autorizate, prelucrat și sterilizat | Se poate folosi în cantități mai mari, fără o a doua intervenție |
| Xenogrefă | Os de origine animală, de obicei bovină sau porcină, prelucrat special | Se resoarbe lent, ceea ce ajută la menținerea volumului |
| Material sintetic | Substituturi osoase produse în laborator | Fără origine biologică; comportamentul diferă de la un produs la altul |
Uneori se combină două materiale, de exemplu os propriu cu un substitut osos. Studiile nu au arătat clar că un anumit material ar fi superior pentru păstrarea crestei, iar în multe situații substituturile osoase pot înlocui osul propriu, fără o a doua zonă operată. Alegerea depinde de mărimea defectului, de zonă și de experiența clinică a medicului, care ți-o explică la consultație.
Adiția se face odată cu implantul sau separat?
Ambele variante sunt folosite frecvent. Criteriul principal este dacă implantul poate fi fixat stabil, în poziția corectă, în osul care există deja; contează apoi forma și mărimea defectului.
- Adiție simultană — dacă implantul se sprijină bine în osul existent și doar o parte din suprafața lui rămâne neacoperită, de exemplu pe partea dinspre obraz, materialul de augmentare și membrana se pun în aceeași intervenție. Ai o operație mai puțin și un tratament mai scurt.
- Adiție etapizată — dacă defectul este mare sau creasta este prea joasă, întâi se reface osul, iar implantul se pune după vindecare. Perioada de așteptare este, de obicei, de câteva luni: în jur de 4–6 luni pentru adițiile mici și 6–9 luni sau mai mult pentru cele mari.
În ambele cazuri, după inserarea implantului urmează perioada de osteointegrare — sudarea implantului de os — și apoi coroana. Cât durează fiecare pas afli din ghidul despre implantul dentar, de la consultație la coroană.
Cum decurge o adiție osoasă, pas cu pas?
- Consultația și planificarea. Medicul analizează tomografia, alege tehnica și materialul și îți explică etapele, durata și costul.
- Pregătirea. Inflamația gingiilor, cariile și infecțiile se tratează înainte. Dacă ai boală parodontală, tratamentul parodontal vine primul, pentru că o inflamație activă compromite vindecarea.
- Anestezia locală. În timpul intervenției simți presiune și vibrații; dacă simți durere, spune-i medicului.
- Deschiderea gingiei și curățarea zonei, ca să se vadă clar defectul osos.
- Așezarea materialului de augmentare și, de regulă, a membranei peste el. Dacă se face simultan, implantul se inserează înainte de acest pas.
- Sutura. Gingia se închide fără tensiune peste material, cu fire care se scot de obicei după 7–14 zile.
- Controalele. Medicul verifică vindecarea în primele săptămâni, iar înainte de implant evaluează osul nou format.
Ce simți după adiția osoasă și cum te îngrijești
Prima săptămână este cea mai importantă pentru gingie, iar următoarele luni pentru os. După intervenție, apar de obicei umflătură, disconfort și uneori o vânătaie, cu maxim în a doua sau a treia zi. Ele se controlează cu comprese reci și cu analgezicele recomandate de medic.
Câteva reguli ajută materialul să rămână pe loc:
- nu apăsa pe zona operată cu limba, cu degetul sau cu proteza;
- mănâncă moale și mestecă pe partea opusă cel puțin primele zile;
- nu fuma — fumatul este unul dintre principalii factori care compromit adiția;
- evită clătirile energice și scuipatul cu putere în primele 24 de ore;
- periază-te normal în restul gurii și cu mare grijă lângă sutură;
- ia medicația exact cum a fost prescrisă.
Câteva granule mici, ca niște fire de nisip, pot ieși în primele zile. De obicei nu este o problemă, dar spune-i medicului dacă se întâmplă des. Multe dintre aceste recomandări sunt similare celor de după o extracție, descrise în articolul despre cum protejezi alveola după scoaterea unui dinte.
Când să mergi la stomatolog după adiție
Sună la cabinet dacă observi:
- febră sau o stare generală proastă;
- o umflătură sau o durere care cresc după a treia zi, în loc să scadă;
- puroi sau un gust neplăcut persistent în zona operată;
- membrana sau multe granule care se văd prin gingie ori ies din rană;
- firele de sutură desfăcute înainte de control, cu rana deschisă;
- o sângerare care continuă deși ții 20–30 de minute o compresă apăsată pe zonă;
- amorțeala buzei sau a bărbiei care persistă mult după ce ar fi trebuit să treacă anestezia.
Dacă umflătura crește rapid și se întinde spre ochi sau spre gât, apare febra mare ori respiri sau înghiți cu greu, nu aștepta: mergi la spital, la urgențe, sau sună la 112.
Poți evita adiția osoasă?
Nu întotdeauna, dar o poți face mai mică sau mai simplă:
- Nu amâna înlocuirea dintelui prea mult. Cu cât trece mai mult timp de la extracție, cu atât creasta se retrage mai mult.
- Întreabă de păstrarea crestei la extracție, mai ales dacă știi că vrei un implant. Studiile arată că umplerea alveolei poate limita pierderea de volum, deși nu o oprește complet și nu este necesară după orice extracție.
- Tratează din timp boala parodontală, ca să nu pierzi os și în jurul dinților care au rămas.
- Discută alternativele. Un implant mai scurt sau mai îngust, o altă poziție a implantului, o punte sau o proteză pot fi, în anumite situații, variante mai simple.
Adiția osoasă la VitalDent Implant
La VitalDent Implant, adiția osoasă nu se discută izolat, ci ca parte din planul pentru implantul dentar. La consultație, Dr. Vlad Alexandru îți arată pe tomografie unde lipsește os și cât, îți explică dacă refacerea lui se poate face odată cu implantul Megagen sau Dentium ori într-o etapă separată și când un implant mai scurt ar fi o variantă rezonabilă. Planul de tratament cuprinde etapele și costurile, înainte de orice intervenție.
Procedurile disponibile — adiția cu material de augmentare și membrană, adiția pe o zonă de 2–3 dinți, sinus liftul intern sau extern și PRP — sunt descrise pe pagina despre adiția osoasă și sinus liftul la VitalDent Implant. Programările se fac doar telefonic, la 0771 025 966, de luni până vineri, între 09:00 și 21:00.