Dinții de lapte încep să apară în jurul vârstei de 6 luni, iar ultimii dintre ei cad abia pe la 10–12 ani. În tot acest timp, copilul mestecă, învață să vorbească și zâmbește cu ei. Tot ei păstrează locul dinților permanenți. De aceea merită îngrijiți la fel de atent ca dinții unui adult, chiar dacă sunt temporari.
Ce este stomatologia pentru copii
Stomatologia pentru copii, numită și pedodonție, cuprinde prevenția și tratamentul problemelor dentare de la primul dinte până în adolescență. Dinții de lapte au smalțul mai subțire și camera pulpară — spațiul în care se află nervul — mai mare, așa că o carie ajunge mai repede la nerv. În plus, un copil are nevoie de explicații pe înțelesul lui, de timp și de un ritm al tratamentului pe care să-l poată urma.
Cea mai mare parte a îngrijirii înseamnă prevenție: sfaturi pentru părinți, controale regulate, sigilarea și fluorizarea dinților. Tratamentul intervine atunci când prevenția nu a fost suficientă.
Când este recomandată o vizită la stomatolog
Primul control are loc după apariția primului dinte, cel târziu până la vârsta de 1 an, iar următoarele urmează la intervalul stabilit de medic. Cum îl pregătești pe cel mic pentru această întâlnire am explicat în articolul despre prima vizită a copilului la dentist.
În afara controalelor de rutină, sună pentru o programare când:
- vezi pe dinți zone mate, albe ca creta, sau zone maronii, mai ales la marginea gingiei;
- copilul evită să mestece pe o parte ori se plânge când mănâncă ceva dulce sau rece;
- pe gingie, lângă un dinte, a apărut un mic punct umflat, ca o bășică — poate indica un abces;
- dintele permanent erupe în spatele celui de lapte, iar acesta stă ferm pe loc;
- suptul degetului sau al suzetei continuă după 4 ani ori dinții par să se închidă strâmb;
- un fren al limbii sau al buzei care pare scurt și îl încurcă la vorbit sau la periaj — evaluarea și, când este indicată, frenectomia țin de chirurgia orală.
După o căzătură în care un dinte s-a ciobit, s-a deplasat sau a ieșit din gură, copilul trebuie văzut de un medic stomatolog în aceeași zi: sună la cabinet, iar dacă nu se găsește un interval liber sau ești în afara programului, mergi la un serviciu de urgență stomatologică. Un dinte permanent ieșit complet este o urgență: are cele mai mari șanse dacă ajunge la medic imediat, ideal în prima oră. Prinde-l doar de partea care se vede în gură, nu-i freca rădăcina și nu-l lăsa să se usuce: păstrează-l în lapte pe drum. Dinții de lapte scoși nu se reimplantează. Dacă după căzătură copilul și-a pierdut cunoștința, vomită sau este neobișnuit de somnolent ori confuz, sună la 112.
Umflătura care cuprinde obrazul și se mărește vizibil, febra, ochiul care începe să se închidă sau greutatea la înghițit ori la respirat nu așteaptă o programare: mergi direct la urgențe sau sună la 112.
Cum decurge tratamentul la copii
- Vizita de acomodare. Copilul vede cabinetul, scaunul și oglinda mică, iar medicul îi numără dinții, de obicei fără niciun tratament.
- Examinarea și discuția cu părintele. Se verifică dinții, gingiile, frenurile și felul în care se închide gura. La nevoie, medicul recomandă și o radiografie. Apoi îți explică cum să speli dinții copilului, câtă pastă cu fluor să folosești și ce obiceiuri favorizează cariile.
- Prevenția. La recomandarea medicului, dinții sunt curățați și fluorizați, iar molarii permanenți deja erupți sunt sigilați.
- Tratarea cariilor, pe rând. Mai întâi dinții care dor sau sunt infectați, apoi cariile mici. Ședințele sunt scurte, ca să nu obosească copilul. Când e nevoie de anestezie locală, medicul poate aplica întâi un gel care amorțește suprafața gingiei.
- Controalele. De regulă la intervale de 3–12 luni, stabilite după riscul de carie al copilului.
Tratamentele pentru dinții de lapte din cabinet
| Problema | Tratamentul | Ce trebuie să știi |
|---|---|---|
| Carie mică | Obturație din compozit fluid | Material de culoarea dintelui; cere un dinte uscat cât timp se lucrează |
| Carie la un copil mic sau la un dinte greu de izolat | Obturație cu ionomer de sticlă | Eliberează fluor și se poate pune și când dintele nu stă perfect uscat |
| Carie care a ajuns la nerv | Pansament medicamentos, apoi tratament pulpar | Scopul este păstrarea dintelui până la schimbarea lui firească |
| Dinte mobil care nu cade singur | Extracția dintelui mobil | Intervenție scurtă, de cele mai multe ori ușor de tolerat |
| Dinte distrus sau infectat, care nu mai poate fi salvat | Extracția dintelui fără mobilitate | Se face cu anestezie locală; urmează evaluarea spațiului rămas |
După extracția timpurie a unui molar de lapte, medicul urmărește la controale dacă dinții vecini migrează spre golul rămas și dacă dintele permanent mai are loc să erupă, iar la nevoie recomandă o evaluare ortodontică. De ce merită tratate cariile la dinții de lapte, deși vor cădea, am explicat separat.
Sigilare și fluorizare: prevenția din cabinet
Sigilarea închide cu un material fluid șanțurile adânci ale molarilor, în care firele periuței nu pătrund până la capăt. Se face la scurt timp după erupția molarilor permanenți: primul rând erupe de obicei la 6–7 ani, al doilea la 11–13 ani. Detalii găsești în articolul despre când și cum se sigilează molarii.
Fluorizarea este un lac sau un gel cu fluor în concentrație mare, pus pe dinți în cabinet, care întărește smalțul și poate opri cariile aflate la început, cele care se văd ca niște pete albe. Se repetă de obicei de două ori pe an, iar la copiii cu risc mare de carie mai des, la recomandarea medicului.
Când e momentul unei consultații ortodontice
La controalele obișnuite, medicul urmărește și cum se închid dinții copilului și cum cresc maxilarele. Dacă observă o mușcătură încrucișată, dinți din față care nu se ating sau o înghesuire marcată, îți recomandă o consultație ortodontică, pe care o poți face tot în cabinet. Ca reper, ghidurile americane propun o primă evaluare ortodontică până la 7 ani. Unele corecții se fac mai ușor cât copilul crește: lărgirea unui maxilar îngust cu un aparat de expansiune numit disjunctor sau ghidarea dinților cu un aparat mobil. Tipurile de aparate și etapele le găsești pe pagina despre ortodonție și aparat dentar.
Îngrijirea după tratament și acasă
- După anestezie, buza, obrazul și uneori limba rămân amorțite câteva ore. Supraveghează copilul să nu și le muște și amână masa până trece amorțeala.
- După o extracție, copilul ține tamponul strâns între dinți cât îi spune medicul, nu clătește energic în ziua respectivă și mănâncă moale și călduț.
- Acasă, periajul de dimineață și de seară se face cu pastă cu fluor dozată după vârstă — o urmă cât un bob de orez sub 3 ani, cât un bob de mazăre la 3–6 ani —, cu un adult care ajută sau verifică cel puțin până pe la 7 ani.
- Dulciurile și sucurile fac mai puțin rău consumate la masă decât ciugulite sau sorbite toată ziua. Laptele sau băuturile dulci luate noaptea din biberon rămân ore în șir pe dinți și favorizează cariile.
Sună la cabinet dacă după tratament apare o umflătură, febră sau o durere care crește în loc să scadă.
De ce depinde costul
Costul diferă de la un copil la altul și depinde de:
- câți dinți au nevoie de tratament și cât de adânci sunt cariile;
- materialul obturației, compozit fluid sau ionomer de sticlă;
- nevoia unui tratament pulpar, care se face de obicei în două ședințe;
- tipul extracției și numărul de molari sigilați;
- nevoia unui aparat ortodontic, mobil sau disjunctor.
Costul exact îl primești în planul de tratament, după consultație, înainte să înceapă orice intervenție.