Când un dinte lateral pierde o parte importantă din structura lui — din cauza unei carii întinse, a unei plombe vechi fisurate sau a unei cuspide rupte —, o plombă obișnuită ar trebui să fie atât de mare încât ar rezista greu la mestecat. O coroană, pe de altă parte, ar cere șlefuirea dintelui pe toate fețele, inclusiv a pereților încă sănătoși. Incrustația dentară este soluția de mijloc: reface ce lipsește și păstrează cât mai mult din dintele natural.
Ce este o incrustație dentară
Incrustația este o restaurare indirectă: nu se modelează direct în gură, ca o plombă, ci se realizează în laborator, pe modelul dintelui tău, iar apoi se lipește pe dinte cu un sistem adeziv. Fiind lucrată în afara gurii, dintr-o singură bucată de ceramică, poate avea o formă precisă, un contact corect cu dinții vecini și o suprafață bine lustruită, pe care placa bacteriană aderă mai greu.
În funcție de cât din dinte acoperă, incrustațiile au trei forme:
- Inlay — se află în interiorul dintelui, între cuspide (vârfurile de pe suprafața de mestecat), și reface o cavitate de dimensiune medie spre mare, fără să acopere cuspidele.
- Onlay — pe lângă interiorul dintelui, acoperă una sau mai multe cuspide slăbite ori rupte.
- Overlay — acoperă întreaga suprafață de mestecat; se folosește când toate cuspidele trebuie protejate, dar pereții laterali ai dintelui sunt încă solizi.
Diferențele față de o coroană și criteriile după care se alege între ele sunt explicate pe larg în articolul incrustație sau coroană.
Când este recomandată o incrustație
Medicul îți poate propune o incrustație atunci când:
- o carie sau o plombă veche ocupă o mare parte din dinte, iar o nouă plombă din compozit ar fi atât de extinsă încât ar rezista greu la mestecat;
- o cuspidă s-a rupt sau are o fisură superficială, dar restul dintelui și rădăcina sunt sănătoase;
- un premolar sau un molar a avut tratament de canal și are nevoie de protecția cuspidelor, iar pereții rămași permit un onlay sau un overlay;
- vrei să înlocuiești o plombă veche, mare și degradată, cu o restaurare stabilă, de culoarea dintelui.
Incrustația nu se potrivește oricărui dinte: dacă pereții rămași sunt subțiri, dacă dintele este fisurat în profunzime, dacă marginile cavității coboară mult sub gingie sau dacă dintele urmează să devină stâlp de punte, medicul recomandă de obicei o coroană dentară. Dacă fisura a ajuns în rădăcină, medicul evaluează mai întâi dacă dintele mai poate fi păstrat. Înaintea lucrării se tratează cariile active și inflamația gingiilor: o gingie care sângerează face lipirea mai dificilă, iar un risc crescut de carii scurtează viața oricărei restaurări.
Cum decurge tratamentul
- Consultația. Medicul examinează dintele, verifică mușcătura și analizează radiografia, apoi îți explică dacă incrustația este potrivită sau dacă e nevoie de coroană. Primești planul de tratament, cu etapele și costul.
- Alegerea nuanței și pregătirea dintelui. Culoarea se alege la începutul vizitei, cât timp dintele este încă hidratat. Apoi, sub anestezie locală, se îndepărtează caria și plomba veche, iar cavitatea primește o formă care permite inserarea piesei. Zonele mai adânci pot fi completate cu un material de bază, pentru ca incrustația să aibă o grosime uniformă.
- Amprenta. Se înregistrează forma dintelui pregătit, a dinților vecini și a celor de pe arcada opusă, pentru ca incrustația să se potrivească în mușcătură.
- Restaurarea provizorie. Până la a doua vizită, dintele este acoperit cu un material provizoriu. În această perioadă evită alimentele foarte tari sau lipicioase pe partea respectivă, iar dacă provizoriul se desprinde, sună la cabinet ca să fie refăcut.
- Realizarea în laborator. Tehnicianul dentar execută incrustația din E-max sau din zirconiu, cu forma și culoarea stabilite.
- Proba și lipirea. Provizoriul se îndepărtează și se verifică adaptarea, contactele și culoarea. Dintele este izolat de salivă, de preferință cu diga, iar incrustația se lipește adeziv. La final se ajustează mușcătura și se lustruiesc marginile.
Materiale: E-max sau zirconiu
| Material | Ce este | Când se alege de obicei |
|---|---|---|
| Ceramică E-max | Ceramică pe bază de disilicat de litiu, translucidă, care se leagă foarte bine de smalț prin lipire adezivă | Inlay-uri, onlay-uri și overlay-uri, mai ales acolo unde aspectul contează |
| Zirconiu | Material ceramic foarte rezistent, mai opac decât E-max, care se lipește după un protocol specific | Molari supuși unor forțe mari de mestecare, unde estetica are un rol mai mic |
Ambele materiale sunt fără metal și au o culoare apropiată de a dintelui. Alegerea depinde de poziția dintelui, de cât țesut a rămas, de forța mușcăturii și de obiceiuri precum scrâșnitul dinților. Dacă ai bruxism, medicul îți poate recomanda și o gutieră de protecție purtată noaptea, care ferește atât dinții, cât și lucrările de forțele din timpul somnului.
Îngrijirea după lipirea incrustației
Poți mânca după ce trece efectul anesteziei — până atunci riști să-ți muști obrazul sau limba fără să simți. În prima zi e bine să eviți alimentele foarte tari pe dintele respectiv. O ușoară sensibilitate la rece sau la mușcat în primele zile este frecventă și se reduce, de obicei, de la sine. Pentru ca incrustația să rămână în stare bună cât mai mult timp:
- periază-te de două ori pe zi și curăță zilnic spațiile dintre dinți cu ață sau cu periuțe interdentare — marginea dintre incrustație și dinte trebuie păstrată curată;
- nu folosi dinții pentru a deschide ambalaje sau a rupe obiecte tari și ai grijă la sâmburi și la bomboanele tari;
- vino la controale și la igienizări profesionale la intervalul recomandat de medic.
Sună la cabinet dacă simți că incrustația se mișcă, dacă după ce a trecut anestezia dintele lucrat atinge primul când închizi gura sau dacă sensibilitatea se accentuează în loc să scadă. O față care se umflă tot mai mult, cu febră, sau greutatea la înghițire ori la respirație nu mai așteaptă o programare: mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe sau sună la 112.
De ce depinde costul
Nu există un cost standard pentru o incrustație, pentru că fiecare dinte pornește de la o situație diferită. Contează:
- tipul restaurării — inlay, onlay sau overlay — și mărimea ei;
- materialul ales, E-max sau zirconiu;
- tratamentele necesare înainte, de exemplu tratarea altor carii sau un tratament de canal;
- câți dinți trebuie refăcuți.
Suma exactă apare în planul de tratament pe care îl primești la consultație, înainte de începerea lucrului. Dacă medicul consideră că dintele are nevoie de o coroană în locul unei incrustații, îți explică de ce și care sunt diferențele, astfel încât să poți decide în cunoștință de cauză.