Caria este o boală a dintelui produsă de bacteriile din placa dentară. Ele transformă zaharurile din alimente în acizi, care dizolvă treptat smalțul. La început apare o pată albă, mată, apoi o zonă maronie sau o mică gaură. Odată ajunsă în dentină, stratul mai moale de sub smalț, caria avansează mai repede, iar când se apropie de pulpa dintelui (nervul) apar durerea și riscul de infecție.
Tratamentul are două părți: se îndepărtează țesutul afectat, apoi dintele se reface cu o plombă dentară, numită medical obturație. Cu cât caria este tratată mai devreme, cu atât plomba este mai mică și dintele păstrează mai mult din structura lui naturală.
Ce este o plombă din compozit
Compozitul este o rășină în care sunt înglobate particule foarte fine de sticlă sau ceramică. Are nuanțe apropiate de cele ale dinților, se aplică în straturi subțiri și se întărește cu o lumină albastră, de unde și denumirea de obturație „foto” sau fotopolimerizabilă. Pentru că se lipește de dinte cu un adeziv, nu are nevoie de cavități largi, tăiate special ca plomba să stea fixată mecanic, cum aveau vechile plombe de amalgam. Astfel, medicul poate păstra mai mult din dintele sănătos.
Când este nevoie de o plombă dentară
O plombă este necesară atunci când:
- caria a format o cavitate — vizibilă la examinare sau descoperită pe radiografie, mai ales între dinți, unde nu se vede cu ochiul liber;
- o plombă veche are probleme — margini închise la culoare, fisuri, bucăți lipsă sau carie dedesubt;
- dintele s-a ciobit, iar fragmentul pierdut este mic;
- dintele s-a tocit lângă gingie, în zona numită colet, iar locul a devenit sensibil sau reține placa.
Nu orice pată înseamnă plombă. O carie incipientă, fără cavitate, poate fi uneori oprită cu fluor, o igienă mai bună și controale, fără să fie șlefuită. Diferența se stabilește la consultație. Dacă te deranjează mai ales reacția la rece, citește și articolul despre cauzele dinților sensibili.
Cum decurge tratamentul cariei
- Examinarea. Medicul verifică dintele, plombele vechi și gingiile. Pentru cariile dintre dinți sau din jurul plombelor poate fi recomandată o radiografie.
- Anestezia locală. Pentru cariile medii și adânci, zona este amorțită, astfel încât în timpul tratamentului simți de obicei doar presiune.
- Izolarea. Dintele este ferit de salivă, ideal cu diga, o folie elastică întinsă în jurul lui. Un câmp uscat este esențial pentru ca plomba să se lipească bine.
- Curățarea cariei. Țesutul înmuiat și infectat este îndepărtat, iar dintele sănătos din jur este păstrat cât se poate de mult. La cariile foarte adânci, medicul poate lăsa intenționat un strat subțire de dentină deasupra nervului, ca să nu îl deschidă.
- Protecția nervului. Când caria a fost adâncă, se aplică sub plombă un strat de protecție, de exemplu hidroxid de calciu sau ionomer de sticlă.
- Refacerea dintelui. Suprafața dintelui este pregătită pentru lipire și se aplică adezivul, apoi compozitul, strat cu strat, fiecare întărit cu lampa. La cariile dintre dinți, o bandă subțire numită matrice ajută la refacerea peretelui și a contactului cu dintele vecin.
- Finisarea. Plomba este modelată după forma dintelui, mușcătura este verificată cu o hârtie colorată (hârtie de articulație), iar suprafața este lustruită.
Materiale și variante de tratament
| Variantă | Când se folosește | Ce trebuie să știi |
|---|---|---|
| Plombă din compozit | Majoritatea cariilor, la dinții din față și din spate | Estetică, se lipește de dinte și păstrează mult țesut sănătos |
| Ionomer de sticlă | Obturații intermediare, carii lângă gingie, copii | Eliberează fluor, dar se uzează mai repede pe suprafețele de mestecat |
| Completare cu compozit | Plombă bună în rest, cu o margine ciobită | Reparația păstrează mai mult din dinte decât o plombă nouă |
| Reconstituire (refacere de bont) | Dinte foarte distrus, adesea înaintea unei coroane | Reface volumul pe care se sprijină lucrarea finală |
| Sigilare | Șanțuri adânci, fără carie, mai ales la copii | Protejează fără șlefuire; se verifică la controale |
La copii, materialul și durata ședinței se adaptează vârstei, dinților de lapte și răbdării celui mic. Detalii găsești pe pagina despre stomatologie pentru copii.
Când o plombă nu mai este suficientă
O plombă rezistă bine atât timp cât dintele are pereți solizi în jurul ei. Când caria sau o plombă veche a distrus o mare parte din dinte ori a slăbit cuspidele, o plombă foarte mare se poate fisura sau poate fisura dintele. În aceste situații, o incrustație dentară realizată în laborator sau o coroană poate proteja dintele mai bine. Dacă inflamația sau infecția a cuprins nervul, înaintea refacerii este nevoie, de obicei, de un tratament de canal.
Plombele vechi de amalgam se schimbă doar când există un motiv: fisuri, margini deschise, carie sub plombă, un dinte fisurat sau o dorință estetică discutată cu medicul. Când o astfel de plombă se înlocuiește, la VitalDent Implant refacerea se face din compozit, din ionomer de sticlă sau, dacă dintele este prea slăbit, printr-o incrustație ori o coroană.
Îngrijirea după plombă
- Poți mânca după ce trece amorțeala; compozitul este întărit complet încă din cabinet.
- O sensibilitate ușoară la rece sau la dulce în primele zile este frecventă și scade treptat, de obicei în 1–2 săptămâni.
- Dacă simți că dintele „se lovește” primul când închizi gura sau te doare când muști, revino pentru ajustarea plombei; nu aștepta să treacă.
- Periază-te de două ori pe zi cu pastă cu fluor și curăță zilnic între dinți cu ață sau periuțe interdentare.
- Redu gustările dulci și băuturile acidulate între mese și vino la controale și la igienizări profesionale.
Sună la cabinet dacă apare o durere pulsatilă, spontană sau care te trezește noaptea, dacă se umflă gingia din jurul dintelui ori dacă sensibilitatea se accentuează în loc să scadă. Despre cât rezistă o plombă și semnele că trebuie refăcută am scris în articolul plomba din compozit: cât rezistă.
De ce depinde costul
Suma finală nu este aceeași pentru doi pacienți, pentru că ține de:
- numărul dinților afectați și mărimea fiecărei carii — plombă mică, medie, mare sau pe două suprafețe;
- adâncimea cariei și nevoia de protecție a nervului ori de reconstituire;
- materialul ales: compozit sau ionomer de sticlă;
- pașii suplimentari, cum sunt anestezia și izolarea cu diga;
- nevoia unor tratamente asociate, de exemplu tratament de canal, incrustație sau coroană.
Prețul exact îl afli din planul de tratament pe care îl primești la consultație, înainte de începerea tratamentului.