Rezecția apicală (numită și apicectomie) este o mică intervenție chirurgicală prin care medicul îndepărtează vârful rădăcinii unui dinte tratat endodontic, împreună cu infecția sau chistul din jurul lui, apoi sigilează capătul rădăcinii. Ea poate salva un dinte atunci când tratamentul de canal nu a reușit să vindece leziunea, iar refacerea tratamentului nu este posibilă sau are șanse mici. Se face sub anestezie locală, iar în majoritatea cazurilor îți poți relua activitatea a doua zi.
Ce este rezecția apicală și de ce se face?
Fiecare rădăcină are în interior unul sau mai multe canale, prin care trec nervul și vasele de sânge ale dintelui. La vârful rădăcinii (apex), aceste canale se ramifică adesea în canale foarte fine, asemenea brațelor unei delte. Tratamentul de canal curăță și sigilează canalul principal din interiorul dintelui, dar unele ramificații sau zone greu accesibile pot păstra bacterii.
Când bacteriile rămân la vârful rădăcinii, osul din jur se inflamează cronic. Medicii numesc această situație parodontită apicală, iar pe radiografie ea apare ca o zonă mai închisă la culoare în jurul vârfului rădăcinii. De cele mai multe ori, un tratament de canal corect sau un retratament duc la vindecare. Când vindecarea nu apare, vârful rădăcinii poate fi abordat chirurgical, prin gingie și os.
În timpul rezecției, medicul îndepărtează țesutul inflamat și aproximativ 3 mm din vârful rădăcinii — porțiunea în care se găsesc cele mai multe ramificații. Apoi pregătește o mică cavitate în capătul rădăcinii și o umple cu un material biocompatibil, ca bacteriile să nu mai poată ieși din canal spre os. După intervenție, osul se reface treptat în jurul rădăcinii scurtate.
Când e nevoie de rezecție apicală în loc de retratament de canal?
Atunci când un tratament de canal nu a funcționat, prima variantă luată în calcul este de obicei retratamentul: dintele se redeschide, materialul vechi se scoate, canalele se curăță din nou și se sigilează. Ghidul Societății Europene de Endodonție consideră rezecția apicală o opțiune atunci când retratamentul nu este practic, iar analizele de studii nu au găsit diferențe clare de eficiență între cele două abordări, fiecare folosită în situația potrivită.
Rezecția apicală devine varianta preferată mai ales când:
- dintele are un pivot mare sau înșurubat, a cărui scoatere ar putea fisura rădăcina;
- pe dinte există o coroană sau o punte nouă, bine adaptată, care ar trebui distrusă pentru retratament;
- canalul este blocat prin calcificare sau de un instrument rupt care nu poate fi scos ori ocolit;
- leziunea persistă după un retratament bine făcut;
- pe radiografie apare o leziune cu aspect neobișnuit, care trebuie îndepărtată și analizată la laborator.
Există și situații în care rezecția apicală nu este o soluție bună. Dacă rădăcina are o fisură verticală, dacă dintele are o mobilitate mare din cauza bolii parodontale, dacă rădăcina este deja foarte scurtă sau dacă dintele nu mai poate fi refăcut din cauza unei carii extinse, șansele scad mult. În aceste cazuri, medicul îți va vorbi despre extracție și despre variantele de înlocuire.
Contează și starea ta generală. Diabetul necontrolat, fumatul, tratamentele care influențează coagularea, anumite medicamente pentru osteoporoză sau pentru bolile oncologice și radioterapia în zona capului și a gâtului pot schimba planul. Spune-i medicului despre toate acestea la consultație.
Ce este chistul la rădăcina dintelui și cum se tratează?
Organismul reacționează la o infecție veche de la vârful rădăcinii încercând să o izoleze. În jurul ei se formează fie un granulom — un țesut inflamator care ține infecția pe loc —, fie, mai rar, un chist radicular: o cavitate în os, căptușită cu un strat de celule și plină cu lichid.
Chistul de la rădăcină crește de obicei lent și nu doare, așa că este descoperit adesea întâmplător, pe o radiografie. Uneori dă semne: o umflătură pe gingie sau pe cerul gurii, dinți care se mișcă ori se deplasează sau un abces care apare brusc. Pe radiografie, granulomul și chistul arată foarte asemănător. Doar analiza țesutului la laborator (examenul histopatologic) spune cu certitudine despre ce leziune este vorba.
Din fericire, multe leziuni de la vârful rădăcinii, inclusiv unele de dimensiuni mai mari, se vindecă după un tratament de canal corect, pentru că dispare sursa infecției. Când leziunea nu se micșorează la controalele radiologice, crește sau este foarte mare, se recomandă chistectomia — îndepărtarea completă a chistului. Aceasta se face de obicei în aceeași ședință cu rezecția apicală a dintelui implicat sau, dacă dintele nu poate fi salvat, odată cu extracția lui. Chisturile foarte mari, aflate aproape de nervul mandibular sau de sinus, pot necesita o abordare în etape sau colaborarea cu un serviciu de chirurgie oro-maxilo-facială.
Cum decurge rezecția apicală, pas cu pas?
- Evaluarea. Medicul examinează dintele și gingia, verifică dacă există semne de fisură și analizează radiografiile. De multe ori recomandă și o tomografie CBCT, care arată mărimea leziunii, forma rădăcinilor și distanța până la nerv sau până la sinus.
- Anestezia locală. Zona se amorțește prin injecție, iar în timpul intervenției simți de obicei doar presiune. Dacă ai emoții legate de injecție, citește ghidul despre ce simți la anestezia dentară.
- Deschiderea gingiei. Printr-o incizie mică, gingia este ridicată ușor de pe os, în dreptul rădăcinii.
- Accesul la vârful rădăcinii. Medicul face o mică fereastră în osul de deasupra vârfului rădăcinii.
- Curățarea zonei. Țesutul inflamat sau chistul se îndepărtează complet și, la nevoie, se trimite la analiză.
- Rezecția. Se secționează aproximativ 3 mm din vârful rădăcinii.
- Sigilarea capătului rădăcinii. Se pregătește o cavitate de câțiva milimetri în capătul rădăcinii, cu instrumente fine, și se umple cu un material biocompatibil. În studii, materialele pe bază de silicat de calciu, cum este MTA, au avut rezultate foarte bune, cel puțin la fel de bune ca ale altor materiale.
- Sutura. Gingia se repune la loc și se fixează cu câteva fire fine.
Durata depinde de dinte: la un incisiv, intervenția este de obicei mai scurtă, iar la un molar, cu mai multe rădăcini, poate dura mai mult. Firele se scot de regulă după aproximativ o săptămână, iar vindecarea osului se verifică pe radiografie la controalele programate, de obicei după 6–12 luni. Refacerea completă a osului poate dura un an sau chiar mai mult.
Rezecție apicală, retratament sau extracție: cum alegi?
| Opțiune | Ce presupune | Când e potrivită | Ce trebuie să știi |
|---|---|---|---|
| Retratament de canal | Canalele se redeschid, se curăță și se sigilează din nou | Canale accesibile, tratament vechi incomplet | Poate necesita refacerea coroanei; de regulă, prima opțiune |
| Rezecție apicală | Vârful rădăcinii și leziunea se îndepărtează prin os | Pivot sau coroană greu de îndepărtat, canal blocat, leziune persistentă | Intervenție chirurgicală mică; păstrează dintele |
| Extracție și înlocuire | Dintele se scoate, apoi se înlocuiește cu implant sau punte | Rădăcină fisurată, dinte nerestaurabil sau foarte mobil | Rezolvă sursa infecției, dar dintele propriu se pierde |
Nu există o variantă potrivită pentru toată lumea. Contează starea rădăcinii, cât os mai există în jurul ei, calitatea restaurării de deasupra și preferințele tale. Dacă ajungi la extracție, diferențele dintre variantele de înlocuire sunt explicate în articolul despre cum alegi între implant și punte, iar drumul de la extracție la dintele nou pe implant, în ghidul despre etapele și durata implantului.
Cât de des reușește rezecția apicală?
În literatura de specialitate, rezultatele s-au îmbunătățit odată cu tehnicile actuale, descrise în studii sub numele de microchirurgie endodontică: incizii mai mici, pregătirea capătului rădăcinii cu instrumente ultrasonice și obturarea lui cu materiale biocompatibile, de obicei sub mărire optică. O analiză a studiilor care au folosit aceste tehnici, publicată în 2020, a găsit vindecare în aproximativ 9 din 10 cazuri în studiile randomizate și în aproximativ 8 din 10 cazuri în studiile de cohortă, cu urmăriri între 2 și 13 ani. Acestea sunt medii din studii, nu o promisiune pentru un anumit dinte: șansele în cazul tău se discută la consultație.
Analizele de studii arată și ce scade șansele:
- fisurile rădăcinii — dinții cu fisuri au avut rezultate mult mai slabe;
- fumatul, care încetinește vindecarea osului;
- pierderea osului dintre dinți din cauza bolii parodontale;
- tipul dintelui — rezultatele au variat între grupele de dinți;
- materialul folosit pentru sigilarea capătului rădăcinii.
Contează și cât de bine este închis dintele deasupra. Dacă bacteriile pătrund din nou în canale pe sub o plombă sau o coroană neadaptată, infecția poate reveni. De aceea, după rezecție, dintele are nevoie de o restaurare bine închisă — despre variante citești în articolul incrustație sau coroană.
Cum te recuperezi după rezecția apicală?
După ce trece efectul anesteziei, de obicei în câteva ore, este normal să ai:
- un disconfort moderat, care se controlează cu analgezicele recomandate de medic;
- o umflătură a buzei sau a obrazului, cu maximum în a doua sau a treia zi;
- uneori o mică vânătaie, care se estompează în câteva zile;
- o ușoară sensibilitate a dintelui la mușcat.
Ca vindecarea să decurgă bine:
- ține o compresă rece pe față, în dreptul dintelui operat, câteva ore după intervenție, cu pauze regulate;
- în primele zile, alege mâncăruri moi, care nu sunt fierbinți, și mestecă pe cealaltă parte a gurii;
- nu ridica buza ca să te uiți la fire — tensiunea poate desface sutura;
- renunță la țigări și la băuturi alcoolice cel puțin până la scoaterea firelor;
- periază restul dinților normal, dar nu peria direct zona operată până la control, și clătește ușor abia din ziua următoare;
- evită efortul fizic intens două–trei zile și dormi cu capul ușor ridicat în prima noapte;
- respectă întocmai recomandările primite de la medic.
Semne de alarmă: când suni la medic?
Înainte de intervenție, merită să ajungi la stomatolog dacă un dinte tratat endodontic începe să doară la mușcat, dacă pe gingie apare un mic „coș” care se golește și revine (o fistulă) sau dacă observi o umflătură în dreptul rădăcinii. Despre alte cauze ale durerii citește articolul despre durerea de dinte.
După rezecția apicală, sună la cabinet dacă:
- sângerarea nu se oprește după 20–30 de minute de compresie cu o compresă sterilă;
- ai febră sau o stare generală proastă;
- umflătura crește după a treia zi, în loc să scadă;
- apar puroi sau un gust neplăcut persistent în gură;
- durerea se agravează după primele zile;
- buza sau bărbia rămân amorțite mult după ce ar fi trebuit să treacă anestezia.
Dacă umflătura se extinde rapid spre ochi sau spre gât, ai febră mare ori îți este greu să înghiți sau să respiri, nu aștepta programarea: mergi de urgență la spital sau sună la 112.
Rezecția apicală la VitalDent Implant
La VitalDent Implant, rezecția apicală face parte din intervențiile de chirurgie orală și se poate face atât la dinții cu o singură rădăcină, cât și la cei cu mai multe rădăcini. Când este nevoie, chistul de la rădăcină se poate îndepărta în aceeași ședință. Dr. Vlad Alexandru analizează radiografiile, îți explică dacă dintele are șanse mai bune cu un retratament, cu o rezecție sau dacă extracția este mai predictibilă și ce urmează în fiecare caz.
Primești planul de tratament, cu etapele și costurile, înainte să înceapă orice intervenție. Dacă tratamentul de canal trebuie refăcut înainte, detaliile sunt pe pagina despre tratamentul de canal. Programările se fac telefonic, la 0771 025 966, de luni până vineri, între 09:00 și 21:00.